My title

25 01 2010

Vasele comunicante ale schimbării

Posted by: admin in Politice, tags: Politice

O bizarerie a politicii româneşti de azi este aceea a dezechilibrului între categoria de greutate politică a partidelor şi rolul social atribuit lor de un electorat în confuzie. PD-L a ajuns partid principal de guvernământ deşi a fost calibrat ca partid de regularizare (partidul minorităţii utile în completarea majorităţii). Apt să funcţioneze ca partid de rang secund, PNL ajunsese principalul actor al guvernării spre a fi acum protagonistul opoziţiei (sub aspectul dinamismului şi al iniţiativei strategice). Dimpotrivă, proiectat ca partid de prim rang, PSD s-a trezit a doua forţă politică în guvern spre a deveni a doua forţă a opoziţiei. Rezultă că toate partidele principale au de îndeplinit o misiune fie peste fie sub nivelul puterilor lor. Unele sunt suprasolicitate, altele subutilizate.

Într-o societate în care politica este personalizată şi în care, în lipsa culturii politice, dimensiunea carismatică a politicului a ocupat spaţiul rezervat raţiunii, dezechilibrul raportului partid-lider a răsturnat raportul partid-misiune. PD-L este un lider fără partid; sala de aşteptare a electoratului fascinat de Traian Băsescu. Funcţionând ca forţă de şoc prezidenţială, apare ca un pseudo partid pus să ducă povara guvernării reale pe timp de criză. PSD este un partid fără lider. Neputând fi conducătorul unui partid naţional, Mircea Geoană (ales spre a-l înlătura pe Ion Iliescu iar nu spre a conduce partidul) s-a transformat în mediator-şef al unei confederaţii de partide locale. În consecinţă, deşi exponent al unui electorat imens, PSD nu a mai putut promova o strategie naţională coagulantă, resemnându-se cu un rol tactic secund circumscris de cel mai mic numitor comun al intereselor locale. În fine, profitând de rivalitatea între liderul fără partid şi partidul fără lider, PNL, un cvasi-partid cu (minimum) doi lideri, constituit dintr-o elită fără electorat semnificativ, a obţinut atât conducerea guvernului cât şi un statut dominant în opoziţie.

Dezechilibrul structural generalizat creează fiecăruia o stare de disconfort inducând sentimentul nevoii de reformă în sensul refacerii echilibrului între aparenţă şi esenţă, între sarcină şi capacitate. Nervozitatea postelectorală nu caracterizează doar pe cei care au pierdut ci şi pe cei care au câştigat întrucât fiind nefiresc, statutul lor este instabil.

Schimbarea internă va schimba şi raporturile de putere între partide. Acesta este argumentul folosit de conservatorii partidelor în avantaj tactic spre a se opune reformelor sau spre a susţine schimbări care să nu schimbe nimic (sic!). Se profilează, astfel, unitatea de interese trans-partizană a grupurilor conservatoare căci, în condiţiile actuale, schimbarea dintr-un partid va accelera schimbări şi în celelalte. Respectivele grupuri adună pe cei care se tem că în noua formulă vor pierde influenţa de altă dată sau care nu au apucat să îşi amortizeze investiţiile făcute în liderii vizaţi de schimbare.

Primul interesat în reformă este învinsul strategic, PSD. Dacă sub o conducere autentică, eliberată de povara imaginii de perdant cronic, PSD va redeveni un partid naţional cu o convingătoare identitate ideologică, apt a reface legătura de încredere cu electoratul şi a negocia eficient cu puterea, întâietatea PD-L la guvernare şi cea a PNL în opoziţie vor fi ameninţate. Spre a face faţă pericolului, PD-L va trebui să se emancipeze făurindu-şi o bază de putere autonomă, iar PNL va trebui să transforme individualismul dizolvant în solidaritate de interese şi lideri. Cei afectaţi de asemenea reforme preferă un PSD provincial şi în consecinţă dezbinat, vulnerabil şi isteric opoziţionist. Dezbinarea structurală a PSD ar anula urgenţa reformei celorlalţi iar opoziţionismul PSD, psihoterapie compensatorie la incoerenţa strategică inconturnabilă subsecventă respectivei dezbinări, ar face pentru ceilalţi unitatea mai importantă decât reforma, motivând psihologic teza continuităţii..

Singurul care are o alternativă şi de aceea, o dilemă reală, este câştigătorul strategic, Traian Băsescu. El va avea de ales între a domina comod un PSD slab şi a-şi lăsa o moştenire politică durabilă garantată de un PD-L reformat. Opţiunea pentru reformarea PD-L îi va slăbi şi pe adepţii continuităţii din PSD căci schimbarea curge acum prin vase comunicante. Ce ironie: partizanii însănătoşirii PSD să îşi lege speranţele de Traian Băsescu!

This entry was posted on Luni, Ianuarie 25th, 2010 at 11:53 and is filed under Politice. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “Vasele comunicante ale schimbării”

Aya says:
Februarie 17th, 2010 at 08:05
DACA MITREA ESTE BINE INTENTIONAT, SA SPRIJINE ACUM CANDIDATURA LUI VICTOR PONTA- CEEA CE, INTR-UN ALT PLAN, INSEAMNA A SPRIJINI LUPTA PROCURORULUI PONTA CU MAFIA LUI VANTU

Miron Mitrea a facut niste declaratii publice interesante in sensul ca incearca sa “intoarca” Congresul.
Citez: “Am decis cu echipa pe care o construim sa reconstruim partidul, nu sa luam puterea, deci in cinci-sase luni de zile sa organizam un congres pornind de jos, deci nu vrem sa castigam sa ne asezam noi”.

Miron Mitrea a precizat si cateva nume care vor face parte din echipa lui. Printre cei care i s-au alaturat se afla Marian Sarbu, Adrian Severin si Radu Mazare.

Propunerea mea este urmatoarea.

Este neindoielnic faptul ca Miron Mitrea are bune contacte in teritoriu (trebuie sa fie cineva naiv pentru a crede ca si-ar fi pierdut total influenta din perioada in care a fost secretar general al PSD si- trecand dincolo de imensele reprosuri pe care am a i le face in legatura cu “momentul Confort”- recunosc ca este un bun organizator).

Intrarea tanarului Victor Ponta in cursa pentru presedintia PSD poate schimba radical directia dezastruoasa catre care pareau a se indrepta, iremediabil, lucrurile, la Congresul din 20 februarie 2010.

Eu pot afirma ceea ce un lider politic nu poate face: batalia, la Congres, va fi, in realitate, cu cei vanduti mafiei lui Vantu (Geoana, Dragnea, Marean “care-este” Vanghelie).
Daca tripleta Geoana, Dragnea, Marean “care-este” Vanghelie va reusi sa fraudeze alegerile si sa le castige, PSD va deveni interfata politica a mafiei lui Vantu, care, astfel, va dobandi legitimare europeana (via Partidul Socialistilor Europeni) si internationala (via Internationala Socialista).
Situatia, de o marsavie totala, vorbeste de la sine, orice comentariu fiind de prisos.

Tanarul (procuror anti- mafia!) politician Victor Ponta este vital, cu un trecut impecabil, cu experienta politica, inclusiv de conducere (TSD).
In plus, lupta cu mafia este chiar specialitatea lui (sa amintesc de marile dosare pe care le-a finalizat Victor Ponta cu 10 ani in urma, la o varsta cand altii nici nu se dezmeticesc bine dupa terminarea Dreptului?).

Este greu de crezut (de fapt, realist vorbind, imposibil!) ca si in cazul infrangerii in alegeri a tripletei Geoana-Dragnea-Vanghelie, ar fi eliminate, de la sine, influentele mafiei lui Vantu (cu atat mai mult cu cat Geoana a fost presedinte al PSD timp de cinci ani si a plasat prepusi ai mafiotului Vantu in diverse locuri-cheie, chiar daca unele au mica vizibilitate).
Dubla experienta a lui Victor Ponta- de om politic si de procuror anti- mafia- si felul sau motivat de a fi si de a actiona il recomanda ca fiind cel mai potrivit pentru functia de presedinte al PSD (in conditiile demnei retrageri a candidaturii celui care a fost un exceptional presedinte al PSD si cel mai bun si eficient prim ministru al Romanei postdecembriste).

LUCRU FOARTE IMPORTANT: S-AR FACE, IN CEL MAI ONORABIL SI CORECT MOD CU PUTINTA, PREDAREA STAFETEI, LA VARF, CATRE TINERII INTELIGENTI, MERITORII, CU EXPERIENTA POLITICA.

Indiscutabil, Victor Ponta va trebui sprijinit, in continuare, de toata “garda puternica” a PSD din care NU AR AVEA NICI VOIE SI NICI MOTIV SA LIPSEASCA ADRIAN NASTASE SI ION ILIESCU.
Dar, desigur, numele importante sunt mult mai multe- m-am rezumat la cele doua emblematice pentru deviza “Forta si echilibru”.

Daca vrem sa castigam batalia cu “mafiotizarea” PSD (cu gruparea sordida Geoana- Dragnea- Vanghelie care, dincolo de aranjamentele murdare cu mafia lui Vantu, a negociat cu criminalul Boc votarea legilor care ar sta la baza dezmembrarii Romaniei- tinta impusa din afara de crestin democratia germana, care foloseste, in interiorul tarii, varfuri de lance) sa il sprijinim pe tanarul procuror anti- mafia si om politic Victor Ponta sa castige ACUM alegerile in PSD!
Nu trebuie asteptat un alt congres (prin “intoarcerea”celui de acum) caci, intre timp, mafia se va replia (sau va avea, cel putin, inca un respiro pentru a actiona).

Trebuie actionat ACUM SI HOTARAT, prin sprijinirea lui Victor Ponta.

Chem TSD si pe presedintele organizatiei, doctorul Banicioiu, sa se alature in demersul spriijinirii candidaturii lui Victor Ponta.

Il chem pe Miron Mitrea sa se alature, impreuna cu toti cei pe care se poate sprijini, in tara, pentru a ajuta ca Victor Ponta sa castige alegerile in PSD la Congresul din 20 februarie 2010.

Ii chem pe toti cei responsabili, care nu accepta ideea ca PSD sa devina interfata politica a mafiei lui Vantu si care se opun dezmembrarii Romaniei (lucru negociat de criminalul Boc cu Geoana si acceptat de acesta din urma, care a promis sprijinul politic al PSD pentru adoptarea celor doua legi necesare, in acest sens, la Camera Deputatilor) sa sprijine candidatura lui Victor Ponta la presedintia PSD.

PUTEM REUSI!